5 ani…

De dimineata un sentiment de melancolie mi’a strabatut intreg sufletul.Ideea ca “fosta” mea catea ELLA nu mai este nu am putut sa o accept nici pe 23 septembire 2007 cand a murit , si nici acum.Astazi , facea 5 ani [...]

Cei apropiati stiu cauza decedarii ei , stiu cat am iubit’o , cat o iubesc si evident ca la fel o voi iubi in continuare , desi nu mai este printre “noi”.De la varsta de 8 ani ea mi’a adus zi de zi cate un zambet pe chipul de copil , care nu credea ca va putea avea vreodata pe cineva alaturi , care sa inteleaga si sa nu judece.Pentru mine a reprezentat mult , reprezinta si va reprezenta in continuare.A fost ceva special pentru mine , cheia portii spre libertate , spre cultura , spre lume.Aveam un obicei ciudat de a zice ca e “sora” mea:)).Desi acest lucru pare cam prostesc , mie mi se parea cu totul okay.Dedic aceste randuri in memoria ei , si stiu ca undeva unde este ma “vede”, ma “simte” , ma “aude” …

Zilele in care nu mai era , casa era pustie , ma simteam singura si neajutorata , o “jeleam” mereu , pana cand mama m’a “scos” din ora de fizica , ca sa mergem sa luam un catel.A fost o decizie destul de grea deoarece erau multi speciali in felul lor , dar niste ochisori mici si timizi mi’au atras atentia.Pe parcursul celor 8 luni in care ELLA :)) cea “noua” a stat cu mine , am inceput sa restraiesc momentele copilariei mele petrecute cu “fosta” ELLA.Intr’un fel simt ca am “inselat’o” pe ELLa , deoarece am luat alt catel sa imi fie alaturi in viata , dar pana la urma tot imi trebuia o alinare , deoarece ma simteam prea inchisa in mine.

Nu pot face o diferenta intre ele deoarece , amandoua sunt speciale pentru mine , fiecare in felul ei , au obiceiuri diferite , latrat diferit , culoare diferita etc.Oricum o parte din sufletul meu le este dedicat lor , si asta nimeni si nimic nu va putea schimba.