Poate nimeni nu intelege , dar nu trebuie , noi intelegem si e suficient , tot ce pot zice e :

Nu voi renunta niciodata la prietenia ta , stii prea multe despre mine!Te iubesc AlyCce!

Prefer sa consider viata un tren , in care lumea intra si pleaca.Nu stii niciodata cine va pleca la urmatoarea oprire , si nici care va fi aceasta.Fii mereu pregatit pentru orice , accepta’ti destinul , daca nu ai de gand sa faci nimic.Construieste−ti un drum al tau , cu oameni care merita sa’ti fie alaturi.Nu’ti strica viata din cauza cuiva care poate nu merita .Candva cineva mi’a zis ” In viata trebuie sa fii pervers si zgarcit.” … uneori ii dau dreptate [se stie]. Eu una , ma simt oarecum in siguranta pentru ca stiu , ca atunci cand am nevoie de ajutor , pot suna o persoana care sa ma ajute.Chiar daca acele persoane nu sunt multe , stiu ca ma pot baza pe ele. Probabil sunt singurele care stiu ceva despre mine , restul − pur minciuni. Daca ar fi sa multumesc celor care m’au ajutat , nu ar fi multi . Daca ar fi sa le doresc raul celor care mi’au dorit la randul lor raul mie , ar trebuie sa fiu plina de resentimente. Prefer sa ignor.Nu am o viata ca sa o traiesc prin invidie si ura.

La un moment dat voi reintalni pe fiecare dintre cei pe care i’am cunoscut candva , sper!

Scapati din nou de mine … ne vedem peste o saptamana , cei care stiu ca la ajutor ii mai sun , sa scoateti mobilele de pe silentios , stiu ca ma voi plictisi.

Drum bun Ely! :* Miss u
− Gooldfinger−Don't Say Goodbye −

Mihai Eminescu - Diana

Ce cauti unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurator
Si unde pasarile-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poiana
Soptesc cu zgomotul de guri
Ce se saruta, se hârjoana
În umbr-adânca de paduri?

În cea oglinda miscatoare
Vrei sa privesti un straniu joc.
O apa vecinic calatoare
Sub ochiul tau ramas pe loc?

S-a desprimavarat padurea,
E-o noua viata-n orice zvon,
Si numai tu gândesti aiurea,
Ca tânarul Endymion.

De ce doresti singuratate
Si glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-si bate,
S-adormi pe verdele covor?

Iar prin lumina cea rarita,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zâna linistita
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie
Mâinute albe de omat,
O fata dulce si balaie,
Un trup înalt si mladiet.

Un arc de aur pe-al ei umar,
Ea trece mândra la vânat
Si peste frunze fara numar
Abia o urma a lasat.

Cel putin aceasta poezie va fi ‘vie’ mereu .

Bla bla , dupa planurile caer le faceam , aveam de gand sa facem jogging incat sa devina ceva obisnuit in viata noastra , dar asta a fost ultima zi in care veti mai auzi de la mine , de la noi , de la ea , de jogging.Cel putin pe anul asta. Cauze? Una si e de ajuns. Eh , macar am ajuns la concluzia ca tot mai bine e in mijlocul orasului decat pe Bahlui .

Barcelona , un oras incredibil , cu o populatie mai adolescenta , cu niste obiective turistice nu foarte diferite de4 ale noastre , dar sunt facute in asa fel incat sa atraga orice turist , sa merite toti banii .Cum am coborat din avion am ramas masca.Lumea te trata altfel , si eram oarecum panicata deoarece eu si inca un baiat trebuia sa vorbim cand trebuia [ el engleza eu spaniola].Desi de mica … sa spun ‘visam’ sa vorbesc spaniola cu alti oameni , care sa ma inteleaga , era oarecum ciudat,pana m’am acomodat. Pot spune ca am mers 3 zile continuu , vizitand si vizitand .Plecam dimineata dupa micul dejun [ in jur de 8] si ne intorceam dupa 10 , 11 [ am ajuns si la 2].In prima zi cand am ajuns , ne’am cazat .Tipul de la receptie vorbea cu noi si in spaniola , engleza , franceza. Il auzeam ” Cuarto 505. Ok? “, ” Oui” , ” Holla , Hello” etc. Da , am avut camera 505  , abia dupa ce am mers in pantaloni scurti am realizat de ce numarul 7  este unul dintre numerele mele norocoase. Mi’a zis cineva , ceva de semnul de nastere [ e in spatele genunchiului si are 7 alunite] , atunci le’am numarat , si mi’am adus aminte ca eu sunt nascuta pe 7 august , sunt a 7′a la catalog s.a.m.d.

Am iesit pe la ora 8 din camere [ pe la 6 ne'am cazat] , si am inceput sa vedem in ce oras am ajuns.Incepea sa se lase seara , eram prin port , imi aduc aminte si acum senzatia care imi strabatea corpul.A doua zi am decis sa mergem la zoo. 325 de specii de animale .Care mai de care mai speciale.Am mers 7 ore prin gradina zoologica , admirand si bineintele , fotografiind fiecare animal .[ a fost cam aiuera caci mie se umpluse memoria pe doua aparate , si pe doua mobile , dar trecem peste].Apoi seara ne’am dus la o plimbare de vreo 2 ore cu un vapor , pe coasta Barcelonei.Incepuse sa picure , valurile leganau vaporul in asa fel incat aveai senzatia aceea de copil mic , cand te legana mama inainte de culcare :)).

Cand s’a terminat acea plimbare , am mers la Muzeul de ceara.Bre?! Mureai acolo .Am confundat un om cu o statuie din ceara :)). El statea atent si se uita si eu am vrut sa ma bag in ochii lui sa vad daca sunt din ceara [ nu stiam ca e om] dar s’a miscat si m’am speriat:D.Apoi mama zice “uite HEBALIFE din ceara” :)) , era tot acel om , cu tricou HERBALIFE. Am vazut si scene de goraza , cica am fost astronaut , cica am fost in submarin , am fost intr’un tunel dragut , intunecat , din lemn , asa cum visam eu.

va urma.

Nu stiu cum , nu stiu de ce , nu stiu concret unde.Stiu ca era intr’un apartament.Un apartament obisnuit , cu o tipa care cica ne preda nu stiu ce , si tot ne scotea in fata sa spunem ­ nu stiu ce. Tipa respectiva era foarte vesela , nu avea o grija , numai la predat nu se gandea , pana cand a batut la usa cineva , a deschis si era un tip care vorbea despre Dumnezeu parca. Dupa ce a inchis usa , tipa era mov la fata , preda ca robotul si era tulburata rau.

Cica era pauza , cand au mai venit niste “credinciosi” si vorbeau despre religie , Dumnezeu & co. Cand incepea uramatoare ‘ora’ , eram numai eu , tipa respectiva si femeia de servici.

Ma intrebam unde sunt ceilalti , ce s’a intamplat cu ei , ce e cu tipii aia asa ciudati s.a.m.d. Ma gandeam ca tipa nu mai are chef de predate , caci eram numai eu. Da’ de unde? A inceput sa ma ia la intrebari despre nu stiu ce.Cand , suna la usa ­ din nou . Eu eram oarecum fericita ca scapasem de ea si puteam cauta raspunsul , dar simteam si o frica oarecare , pentru ca ma gandeam ca e din nou un tip ciudat.

Tipa se duce , deschide , si incepe a tipa. Ma duc oleaca intr’o parte [ cica mai spre asa zisa tabla (era apartament decomandat )] cand vad un tip cat usa de inalt cu un topor in mana , cu fata umflata , cu niste rani profunde pe obraji , pupilele mai ca nu i se mai vedeau din cauza venelor care se umflau tot mai tare , cu niste ‘zdrente’ pe el , un urlet infricosator + un parfum de cadeai pe jos instantaneu , si o tinea pe tipa care preda de gat .Cand m’a zarit a inceput sa vina spre mine, dandu’i drumul tipei care preda , aceasta tusind intr’un hal fara de hal , dar femeia de servici i’a iesit in cale , apoi el s’a luat dupa ea.Am luat’o de mana si voiam sa fugim in baie , dar era usa de lemn , iar tipul avea un topor , si nu era nici geam la baie , asa ca voiam sa mergem in dormitor , dar era prea mult pana acolo.Eu am intrat in baie , fara sa ma gandesc ca voi muri prima , iar femeia de servici a fugit inspre dormitor.Uimita am fost , cand am vazut ca tipul ala oribil s’a luat dupa femeia de servici , nu dupa mine , care eram direct in fata lui.Am iesit din baie si am inceput sa tip la el , fix in momentul in care se pregatise sa o omoare pe femeia de servici.A lasat’o in pace si a inceput sa fuga dupa mine .Eu , repede am inceput sa fug spre usa de la intrare , iar cand am ajuns , am luat’o pe tipa care preda de mana , si am intors capul sa vad pe unde e tipul acela .Era in sufragerie , voia sa arunce toporul spre noi .Repede , am tras’o pe tipa in bucatarie , dar ea nu stia ce voiam sa fac , s’a zmuncit din mainle mele , si numai ce i’am vazut capul lipit de usa , cu toporul care i l’a impartit in doua bucati .Totul era plin de sange , creier pe usa , incepea sa ii iasa ochii , am ramas piatra.Era clar , nu mai aveam nici o scapare! Tipul se indrepta spre mine , noroc de femeia de servici care a inceput sa se suie in spatele lui , si am putut profita de o secunda sa iau un cutit de pe masa , i’am facut semn femeii sa se dea la oparte , iar tipul se indrepta spre mine ­ din nou! Am asteptat sa fie indeajuns de aproape , si i’am infins cutiul in inima , dar ce ? de unde inima?! Tipul nu simtea nimic! Cand vad cum ii sar ochii , si creierii zboara peste tot , cazand ca o bomba jos , cu toporul sau care practic i’a zdrobit capul ­ .Femeia de servici a scos toporul din capul tipei care preda si l’a aruncat spre el , salvandu’ma?! Am luat’o de mana si am inceput sa fugim , am iesit din bloc …

dar apoi nu mai stiu ce s’a intamplat , deoarece Ella , cateaua mea , a inceput sa latre la mine ca sa ma scol.

bai , sunt undeva ceva in genul net-cafe , si voiam doar sa zic ca e super. mai vorbim

Ah , azi , 12 iunie , scriu aceste randuri , cu gandul la ce se va intampla in Barcelona.

… Sunt sigura ca va fi /este o experienta frumoasa.

Am atatea obiective de atins , atatea de vazut/vizitat , atatea poze de facut , atatea lucruri de memorat , amintiri de cumparat …

Probabil ca pe ziua de 17 [ cum ar veni ... "azi" ] voi fi la mare , privind valuri cum se sparg la mal , “balacindu’ma ” in apa ca un copil ce sunt , sau alergand si tipan fericita , sper. Desigur voi vizita si muzee [:x] , biserici , stadionul & stuff.

Ce pot sa zic … sper sa profit la maxim de orice clipa :).

… si ne vedem cand vin :D.

Si stiu ca imi va fi dor de cei apropiati… dar un telefon e usor de dat