La mulţi ani Gigi!

La mulţi ani Gigi! Să ai o adolescenţă fericită şi tot ce îţi doreşti să ţi se îndeplinească. Să creşti mare şi frumoasă & all that stuff.

Te iubesc !

A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.

Amintiri din copilarie, by onlyKiddo

Cum prea multe chestii nu imi amintesc de la 4-5 in jos, am intrebat-o pe mama ce faceam eu cand eram mica. Eram ingeras doar aparent, daca-mi auzeai sirena fugeai ). Cica atuncea cand ieseam afara, culegeam toate mucurile de tigara [ecologista de mica] sau daca aveam o punga de pufuleti ma duceam la fiecare copil si ii dadeam cate unul, asteptan sa termine apoi ii intrebam “- Ati terminat ? Mai vreti unul?”. Cica prima oara am iesit afara singura la 2 ani jumate. Aveam o boala cu, cainii de afara – ii mangaiam pe toti – asa cum fac si acum.  Cica atunci cand m-am nascut nu a trebui sa imi mai dea palme la fund pentru ca am tipat singura iar nota pentru vlaga [ sau ceva de genu ] a fost 9,5 . De mica imi dadeam talente, desenam toti peretii din casa, iar cand trebuia sa mananc bagam mana in farfurie si sfarmam mancarea .  Cica imi placea istoria de mica, intrebam pe vecinii mai mari despre Stefan cel Mare pentru ca dupa sa ma laud la astia de-o seama cu mine “- Voi stiti cine a fost Stefan cel Mare?” . Imi placea sa stau cu persoane mai mari, mereu eram prin vecini .Ca orice copil, daca nu imi facea un moft, tipam acolo si pana la urma tot iesea cum doream eu. Stiu ca pana acuma 3-4 ani ceream bani in fiecare zi, dupa am inceput sa mai las banii – cer mai rar dar mai mult ).  Cand am mai crescut am inceput sa fac lucruri normale  – ca orice copil. Lucruri gen sa mananc acadele cat mai multe, sa ma joc cu zmeul, sa merg la furat de corcoduse, nuci, prune, mere, cirese etc., sa joc sotron [ doamne, stiu ca in fiecare zi jucam], sa ma joc cu masini/papusi – ce-mi prindeau mainile. Stiu ca aveam un iepuras mic iar cand ma culcam ii mancam urechile. Stiu ca mi l-a schimbat mama iar acela nu mi-a placut si adormeam fara sa rod nimic. De pe la 5 ani stateam singura acasa, cu cheia la gat ieseam pe afara. Pe atunci stiu ca ma duceam cu 10 mii la magazin si-mi luam numai guma Ola-Bola [Hubba Bubba era prea scumpa, mai rar imi luam].  Cand am mai crescut stiu ca am inceput sa joc gardiana sau parola, chestii de genu si-mi placeau la nebunie. Imi placea sa fac poze, cica eram fotogenica – imitam animalele in poze. Imi placea la nebunie sa ma dau in topogan sau sa merg la Venetia. Mereu am vrut sa merg la bunica pentru ca ea niciodata nu ma certa, facea ce vroiam eu, era si este foarte intelegatoare. Cand stateam la bunica imi placea sa ma duc la magazinu din spatele blocului de unde imi cumparam mereu jeleuri in forma de sarpe. Imi placea sa prind soparlele, sa le studiez iar dupa sa le dau drumu. De asemenea ii invatam melodiile preferate ale mamei gen ” Marcel Pavel – Frumoasa mea” si i le cantam. Poate datorita anturajului, m-am maturizat mai repede, am renuntat prin clasa a2-a sau a3-a la papusi, fiind cea mai mica din ‘gasca’ a trebuit sa ii prind din urma pe ceilalti iar acuma fac lucruri ce in mod normal le-ar face cineva de 15-16 ani.

Si ar mai fi de zis multe, mult, mult prea multe
Dar prefer sa inchei, oricum nimeni n-o s-asculte.

…Visez?

Ah , azi , 12 iunie , scriu aceste randuri , cu gandul la ce se va intampla in Barcelona.

… Sunt sigura ca va fi /este o experienta frumoasa.

Am atatea obiective de atins , atatea de vazut/vizitat , atatea poze de facut , atatea lucruri de memorat , amintiri de cumparat …

Probabil ca pe ziua de 17 [ cum ar veni ... "azi" ] voi fi la mare , privind valuri cum se sparg la mal , “balacindu’ma ” in apa ca un copil ce sunt , sau alergand si tipan fericita , sper. Desigur voi vizita si muzee [:x] , biserici , stadionul & stuff.

Ce pot sa zic … sper sa profit la maxim de orice clipa .

… si ne vedem cand vin .

Si stiu ca imi va fi dor de cei apropiati… dar un telefon e usor de dat

5 ani…

De dimineata un sentiment de melancolie mi’a strabatut intreg sufletul.Ideea ca “fosta” mea catea ELLA nu mai este nu am putut sa o accept nici pe 23 septembire 2007 cand a murit , si nici acum.Astazi , facea 5 ani [...]

Cei apropiati stiu cauza decedarii ei , stiu cat am iubit’o , cat o iubesc si evident ca la fel o voi iubi in continuare , desi nu mai este printre “noi”.De la varsta de 8 ani ea mi’a adus zi de zi cate un zambet pe chipul de copil , care nu credea ca va putea avea vreodata pe cineva alaturi , care sa inteleaga si sa nu judece.Pentru mine a reprezentat mult , reprezinta si va reprezenta in continuare.A fost ceva special pentru mine , cheia portii spre libertate , spre cultura , spre lume.Aveam un obicei ciudat de a zice ca e “sora” mea:)).Desi acest lucru pare cam prostesc , mie mi se parea cu totul okay.Dedic aceste randuri in memoria ei , si stiu ca undeva unde este ma “vede”, ma “simte” , ma “aude” …

Zilele in care nu mai era , casa era pustie , ma simteam singura si neajutorata , o “jeleam” mereu , pana cand mama m’a “scos” din ora de fizica , ca sa mergem sa luam un catel.A fost o decizie destul de grea deoarece erau multi speciali in felul lor , dar niste ochisori mici si timizi mi’au atras atentia.Pe parcursul celor 8 luni in care ELLA ) cea “noua” a stat cu mine , am inceput sa restraiesc momentele copilariei mele petrecute cu “fosta” ELLA.Intr’un fel simt ca am “inselat’o” pe ELLa , deoarece am luat alt catel sa imi fie alaturi in viata , dar pana la urma tot imi trebuia o alinare , deoarece ma simteam prea inchisa in mine.

Nu pot face o diferenta intre ele deoarece , amandoua sunt speciale pentru mine , fiecare in felul ei , au obiceiuri diferite , latrat diferit , culoare diferita etc.Oricum o parte din sufletul meu le este dedicat lor , si asta nimeni si nimic nu va putea schimba.